Istoria românilor pentru copii

În afară de Istoria românilor pentru toți copiii a lui Petru Demetru Popescu (Premiul Opera Omnia 2015 acordat de Filiala Literatură pentru Copii și Tineret a Uniunii Scriitorilor din România), care se tot reeditează din 1995, nu prea avem lucrări de popularizare a istoriei românilor dedicate copiilor. Sigur, avem acele trei titluri fabuloase ale lui Neagu Djuvara, ilustrate de excepționalul Radu Oltean, Cum s-a născut poporul românMircea cel Mare și luptele sale cu turcii și De la Vlad Țepeș la Dracula Vampirul, reeditate de curând în ediții hardcover la Humanitas Junior, dar, vorba lui Kogâlniceanu, doar acestea nu fac o literatură.

Vestea foarte bună vine la Centenar; și de Ziua Internațională a Cărții pentru Copii și Tineret! De la Editura Nemi.

Condusă de Laura Câlțea, Editura Nemi de carte pentru copii lansează Istoria povestită copiilor, de Simona Antonescu, cu ilustrații de Alexia Udriște – o serie de romane +7 ani care-i va familiariza pe micii cititori cu istoria și legendele românilor. Seria anunță până acum șapte titluri, și debutează cu primele trei:

blog

  1. Decebal și un solomonar misterios – anul 105
  2. Nobilul Aeticus și o călătorie în jurul lumii – anul 470
  3. Menumorut și minele de aur de la Roșia Montană – anul 914
  4. Litovoi și Școala Solomonarilor din Crângul Pământului – anul 1270
  5. Mircea cel Bătrân și școala scutierilor – anul 1395
  6. Regina Maria și Marea Unire – anul 1918
  7. Mihai I, Regele-copil și pecețile de mărgean – anul 1927

Tandemul Simona Antonescu, text și Alexia Udriște, desen promite mult! Ambele au demonstrat până acum un parcurs frumos – Simona Antonescu este autoarea a trei romane istorice foarte bine primite: Fotograful Curții Regale, Darul lui Serafim, Hanul lui Manu; Alexia Udriște a ilustrat cărțile mai multor autori: Iulian Tănase, Marius Chivu, Radu Vancu, Veronica D. Niculescu, Adina Rosetti ș.a. – iar seria aceasta nu poate fi decât cel puțin la fel de bună. De pe blogul editurii rețin următoarele:

Cărțile din serie vor prezenta istoria României prin ochii a doi frați gemeni, Ilinca și Călin, care găsesc într-un cufăr vechi din podul casei un manuscris (magic). Copiii se întorc în timp în diferite perioade istorice (cea mai îndepărtată e vremea lui Decebal, cea mai recentă e Marea Unire din 1918) și cunosc astfel viața oamenilor din acele timpuri.
Fiecare volum are în centru un personaj istoric și legendar (de la Decebal, la Mircea cel Bătrân, Menumorut, Domnița Chiajna, regele Mihai, diaconul Coresi, Iancu Jianu, domnița Ralu, Cuza Vodă, Vlad Țepeș, domnița Ruxandra, Basarab I, Carol I, Dimitrie Cantemir, domnița Bălașa și doamna Neaga ș.a.), iar cei mici vor călători atât pe firul timpului, cât și al spațiului în care aceștia au trăit.
Detalii legate de îmbrăcăminte, feluri de mâncare, obiceiuri, evenimente istorice, toate se amestecă armonios în narațiuni care își propun să-i împrietenească pe copii cu istoria, să-i facă curioși și dornici de explorări.
Fiecare carte prilejuiește și o vizită într-un anumit loc din România, majoritatea acestor locuri încă existând ca vestigii și putând fi vizitate de copii (Roșia Montană, cetatea Histria, peștera Polovragi, Sarmizegetusa ș.a.).
În plus, partea fantastică din poveste aduce în atenția copiilor și numeroase personaje din folclorul românesc. De exemplu, Pasărea Măiastră, Școala Solomonarilor, Caloianul ș.a.

Reclame

Din fericire

Din fericire, Din fericire e și în limba română! Fortunately (1964) de Remy Charlip (1929 – 2012) a apărut la Editura Frontiera (2017) în traducerea semnată de Veronica D. Niculescu. Din fericire, cartea lui Remy Charlip este o bijuterie grafică și literară. Din nefericire, aceasta este singura de Remy Charlip în românește.

Remy Charlip îmi era total necunoscut până mai ieri. Am aflat, totuși, o frântură din povestea lui de la Ileana Achim, redactorul cărții Din fericire, și, din fericire, m-am dus pe mâna ei: am cumpărat cartea. Din nefericire, însă, n-am în bibliotecă Dansul în secolul XX de Isabelle Ginot și Marcelle Michel, lucrare în care cred că aș fi putut găsi mai multe informații despre Remy Charlip în limba română. Iată, dar, ce spunea Ileana Achim, directorul editurii Frontiera, mai anul trecut pe Facebook:

Pe Remy Charlip l-am descoperit acum câțiva ani, plimbându-mă prin bloguri de colecționari de carte și amatori de rarități. Aș putea scrie despre el mult și bine, pentru că e genul de personaj fascinant și versatil, căruia i-a stat bine și ca scriitor, și ca dansator, și ca director de teatru, scenograf sau profesor în vremea avangardei newyorkeze din anii 50-60.

Din fericire este aproape o carte obiect. Foarte bine lucrată grafic, păstrând înfățișarea ediției originale, cartonată și în 44 de pagini, cartea îl invită pe cititorul interesat de aventura lui Ned, cu grație, la dans – un dans ludic, în doi pași, care alternează între „din fericire” și „din nefericire”, după modelul de mai jos, extras de undeva de la începuturile hazardării eroului nostru:

16711602_1465019886841765_1065754376578804386_n

16641058_1465020120175075_2389463174061175907_n.jpg

Această continuă pendulare a textului și a imaginii între „din fericire” și „din nefericire” provoacă o bucurie extraordinară și un anume tip de energie creatoare. Pentru că în poveste există tot timpul o parașută salvatoare! În ideea aceasta, mi se pare că ar fi foarte interesant de văzut ce se întâmplă în creierul copiilor în timp ce li se citește Din fericire. Fiindcă e formidabil să observi pe fizionomia feței lor efectele iuțelii neuronilor prinși în acest balans aiuritor între cei doi poli – bine și rău, fericire și nefericire, veselie și tristețe, plăcere și durere.

Din fericire te lasă cu zâmbetul pe buze! De fiecare dată. În timp ce copiii cer bis. De fiecare dată. Pentru că Remy Charlip, cu o simplitate dezarmantă și un comic-absurd delicios – combinație ideală pe care o întâlnești doar la marile cărți pentru copii – cucerește fără excepții cititorii de toate vârstele. Din 1968.

Seria Shakespeare – O ediție Litera

Toți prietenii mei citesc Shakespeare! Așa că n-am mai putut de bucurie când am aflat că o s-o fac și eu. După ce, chiar la începutul anului, pe Facebook, Editura Litera anunța: „Din 18 ianuarie, la toate punctele de difuzare a presei – seria Shakespeare, în patru volume: Romeo și Julieta, Hamlet, Othello, Macbeth!” Imediat mi-am zis: „I’m in!” Mă bag și eu. Și-am s-o iau de jos, așa, de la chioșc. Cu creionul în mână & gândul la prieteni. Pentru că toate astea vin acum, când nici nu se putea mai bine. La nici trei luni de când 1) am văzut Londra și 2) pe piața de carte de la noi au apărut două cărți: prima despre autorul serie de față – prof Gelu Ionescu a publicat Cartea lui Prospero, cu eseuri despre douãsprezece piese de William Shakespeare, la Humanitas; a doua despre traducătorul seriei de față – prof Sanda Cordoș a publicat Ion Vinea: Un scriitor între lumi și istorii, o restituire a vieții și o reactualizare a operei lui Ion Vinea, la Școala Ardeleană.

Pe 18 ianuarie 2018, a apărut la chioșcuri primul volum din cele patru care formează Seria William Shakespeare – O ediție Litera (hardcover, 190 pagini, coperta: Flori Zahiu): Romeo și Julieta, Traducere din limba engleză de Virgil Teodorescu.

Pe 25 ianuarie 2018, a apărut la chioșcuri al doilea volum din cele patru care formează Seria William Shakespeare – O ediție Litera (hardcover, 225 pagini, coperta: Flori Zahiu): Hamlet, Traducere din limba engleză de Ion Vinea.

Pe 1 februarie 2018, a apărut la chioșcuri al treilea volum din cele patru care formează Seria William Shakespeare – O ediție Litera (hardcover, 205 pagini, coperta: Flori Zahiu): Othello, Traducere din limba engleză de Ion Vinea.

Pe 8 februarie 2018, a apărut la chioșcuri al patrulea volum din cele patru care formează Seria William Shakespeare – O ediția Litera (hardcover, 140 pagini, coperta: Flori Zahiu): Macbeth, Traducere din limba engleză de Ion Vinea.

WhatsAppImage2018-02-17at9.57.21PM

De la tragedia îndrăgostiților romantici din Romeo și Julieta la nebunia lucidă din Hamlet, de la drama geloziei din Othello la obsesia pentru putere din Macbeth, teatrul lui Shakespeare prezintă un imens repertoriu de personaje, figuri, situații istorice și conflicte existențiale. O călătorie fascinantă printre capodoperele celui mai mare dramaturg al tuturor timpurilor.

Nu ți-e somn, ursulețule?

La prima lectură nu mi-a venit să cred! Și-am mai citit-o o dată. Și încă o dată… Și de-atunci, de multe ori. Pentru că Nu ți-e somn, ursulețule? este fără doar și poate o carte fabuloasă! O poveste care te prinde, la care te gândești multă vreme după ce ai citit-o și la care vrei să revii.

Dacă am văzut că băieții noștri fiind încă foarte mici pe atunci preferă să facă ferfeniță cărțile, împreună cu alte cărți pentru copii (majoritatea comandate odată, demult, de la Cartea Copiilor) am pus și Nu ți-e somn, ursulețule? deoparte o vreme. Acesta ar fi primul motiv pentru care noi am citit și citim încă prima ediție a cărții (una strong, care își face excelent treaba), apărută în românește în 2011. Al doilea motiv ține de faptul că noi vedem în cartea aceasta un cadou extraordinar: la câteva zile după ce ne-a ajuns ediția a doua (care are coperta ediției originale) am primit vizita unor prieteni foarte dragi și a copiilor lor speciali…

Povestea – pe care n-o voi spune acum – se întâmplă în momentul dinainte de culcare, când, după multă joacă împreună, în seara zilei, Marele Urs îl ia pe Pui de Urs și îl duce acasă, în Peștera Urșilor. Simplu și natural, Marele Urs îl așterne pe Pui de Urs în pătuțul așezat „în cea mai întunecoasă și liniștită parte a peșterii”; el se așează, apoi, greoi, în fotoliul lui „de urs mare” și citind din Cartea Urșilor, la lumina jucăușă a focului din cămin „care răspândea o căldură din ce în ce mai plăcută”, așteaptă să adoarmă mititelul. Dar Pui de Urs nu reușește să adoarmă. Ceea ce face să se întâmple dialogul din imagine:

Dialogul acesta se repetă de câteva ori. Pentru că orice ar face Marele Urs și oricâte felinare din Dulapul cu Felinare ar aduce în jurul pătuțului în care se zbenguie Pui de Urs nu ar fi de ajuns. Până și „Dar ți-am adus Cel Mai Mare Felinar dintre Toate Felinarele și nu mai e nici un pic de lumină aici, zise Marele Urs.” își dovedește insuficiența. „Întunericul din jurul nostru”, de care se teme mititelul, e acolo, poate fi oricând vădit: „Ba da, mai e! spuse ursulețul. Uite-acolo! Acolo încă mai este! arătă el spre întunericul de la gura peșterii.”

Trebuia făcut ceva! Marele de Urs (cum îi spune, după o oarecare logică, mezinul nostru) îi pregătește lui Pui de Urs o experiență de neuitat: ieșind din Peștera Urșilor (o peșteră întunecată, luminată de felinare) în bezna nopții (o noapte întunecată, luminată de astre) îi oferă… Sunt ultimele pagini din carte, pagini preafrumoase, în care Pui de Urs, ghemuit în blana Marelui Urs, vede uimit miracolul. Și adoarme… – „în brațele Marelui Urs era cald și bine”.

Nu ți-e somn, ursulețule? este o poveste clasică despre nevoile esențiale ale copiilor, nevoi pe care cei mari nu le pot înțelege fără a petrece îndelung alături de micuți cu răbdare, povești și multă, multă dragoste. Scrisă pe un ton cald, simplu și aerisit, cu mult dialog și ilustrată fermecător, această carte are puterea de a face să se întâmple lucrurile bune: miracolul reîntâlnirii cu ceea ce suntem noi înșine, mirarea că tot ceea ce avem nevoie e chiar lângă noi.

Dar Nu ți-e somn, ursulețule? este și despre multe, multe altele. Pentru că Nu ți-e somn, ursulețule? este o carte mare, o poveste așa cum trebuie să fie orice poveste pentru copii: „nu numai originală, amuzantă sau emoționantă, ci și… cinstită”, după cum spunea autorul ei odată. Fiecare lectură va face din cartea aceasta o carte unică, după măsura și gustul cititorului.

Martin Waddell (n. 1941, Irlanda) a publicat Can’t You Sleep, Little Bear? în 1988, cu ilustrații de Barbara Firth; a continuat-o cu încă trei, patru titluri iar în 2004 a primit Premiul Hans Christian Andersen, un semn de recunoaștere pentru ceea ce a făcut în literatura pentru copii. Medalia aceasta ar putea spune aproape totul despre o carte care începe absolut fabulos, în genul lui „A fost odată…”, astfel: „Once there were two bears, Big Bear and Little Bear. Big Bear is the big bear, and Little Bear is the little bear.” În românește, Nu ți-e somn, ursulețule? continuă lista celor mai bune cărți pentru copii la Editura Cartea Copiilor cu ilustrațiile originale și în traducerea semnată de Andreea Demirgean.

Willie Fulg de Nea

Wilson A. Bentley, expert în fulgi de nea, a trăit între 1865 și 1931; și a trăit o viață de poveste. Pentru copii, povestea lui a fost scrisă de Jacqueline Briggs Martin în Snowflake Bentley (1998), carte care a fost recompensată cu premiul Caldecott Medal (1999) pentru ilustrațiile lui Mary Azarian. Cu un design special, Willie Fulg de Nea a apărut de curând în românește, cu 36 de pagini, tradusă din limba engleză de Sanda Watt, la Editura Frontiera în 2016.

Willie Fulg de Nea este povestea de viață a unui om care a iubit zăpada, la sfârșitul secolului XIX, în Vermont – timpuri și locuri când și unde „nimănui nu îi păsa”. „Nimic nu-i mai banal decât zăpada în Vermont!” spuneau vecinii familiei Bentley, toți fermieri care „munceau pământul cu boii și cu sania și străpungeau întunericul cu felinarul”. Ba chiar și domnul Bentley, care își iubea copiii, credea că „joaca asta cu zăpada nu-i decât o nebunie”. Cu toate acestea, iarna, „în timp ce alți copiii își făceau cazemată și asaltau cu bulgări ciorile zgribulite”, Willie era fericit prinzând fulgi. Mi-a plăcut foarte tare finețea cu care a reușit Jacqueline Briggs Martin să plaseze în context această viață specială pe care micuțul Willie a ales să o trăiască în ciuda a toți și toate.

Wilson Alwyn „Fulg de Nea” Bentley a fost cine a fost și a făcut ce a făcut pentru că, în copilărie, familia lui a fost acolo, pentru el, lângă el, cu el. Până în adolescență, copilul a fost educat acasă, de mama, care avea un microscop și o bibliotecă, două „avuții” de care copilul a beneficiat copios. Mama, atentă, observă pasiunea lui Willie pentru studiul naturii, apoi, împreună cu tatăl, decid să sprijine visul copilului: investesc masiv și, poate, irațional într-un aparat de fotografiat cu microscop atașat „care era mai mare decât un vițel abia fătat și costase cât cireada de zece vaci a tatălui său”. Astfel, cu o tehnică improvizată de microfotografie, Willie Fulg de Nea a fost primul fotograf al unui fulg de zăpadă.

Willie Fulg de Nea este o carte pentru copii și este o carte pentru adulți, în aceeași măsură. Textul principal urmărește creșterea unui om care a reușit „greșeală după greșeală și fulg după fulg” să descopere că „fulgii de nea sunt capodopere ale formei. Nicio formă nu se repetă vreodată. Iar când un fulg de nea se topește… ia cu el toată această frumusețe despre care apoi nu mai știm niciodată nimic”. Textul secundar oferă informații reale, bibliografice, despre viața acestui om.

Willie Fulg de Nea nu este de citit doar iarna. Fragmentul despre cum Willie, încă din copilărie, studia apa în toate formele ei ne-a adus aminte de Luli, fetița aceea grozavă din Călătorie printre ierburi și lumină și Luli și căsuța din copac care avea de la tatăl ei un arborariu cu ajutorul căruia studia ierburile și copacii. Asemenea ei, Willie „ținea un registru cu starea vremii și făcea o mulțime de experimente cu picăturile de ploaie”. Iar aceasta, în dreptul copiilor, mi se pare o performanță extraordinară.

Încântătoare și reală, povestea lui Willie Fulg de Nea este și una motivațională, care nu poate lăsa pe nimeni indiferent. Dacă nu textul, atunci, cu siguranță, xilografiile de Mary Azarian vor fermeca. Bunăoară în familia noastră, copiii își doresc acum telescop, iar părinții sunt convinși că este o investiție bună. În timp ce eu nu-mi mai poate scoate din minte imaginea finală când, la o lună după apariția cărții sale, Cristale de zăpadă, Willie pleacă pe ultimul viscol să facă mai multe fotografii… E fabulos că avem în limba română această bijuterie!

Matei o iubește pe mami

Aventurile lui Matei au ajuns în limba română la a patra carte: Matei o iubește pe mami de Brigitte Weninger a apărut cu puțin înainte de Ziua Mamei la Editura Nemi în traducerea Cristinei Nan, care semnează și celelalte trei traduceri din această serie: De ce vă certați, Matei?Ajutor, Matei! O fantomă!Crăciun fericit, Matei!. Am așteptat cu nerăbdare să apară Pauli – Liebste Mama (2014) și în română încă de când am aflat că e în traducere, perioadă în care citeam copiilor din Crăciun fericit, Matei!. Așteptarea mi-a fost răsplătită cu prisosință pentru că Brigitte Weninger și Eve Tharlet chiar au realizat o carte foarte frumoasă!

Brigitte Weninger propune, de data aceasta, o poveste care se desfășoară acasă, în familie, sub privirile vigilente ale mamei. Întârziat, Matei dă buzna pe ușă pentru o nouă aventură, în timp ce frații lui sunt adunați în jurul mesei, la prânz. Dar un „Nu așa se procedează, Matei!” din partea mamei și o privire aspră alături de prețioase învățături părintești întrerup și corectează prompt toate făcutele și nefăcutele iepurașului. Rușinat, Matei își cere scuze și schimbă subiectul: „Ăăă, când este Ziua Mamei? a întrebat iepurașul.” Răspunsul pe care îl dă mama ne invită la o poveste înduioșătoare, de suflet.

„Ce și-ar dori mama de ziua ei?” se întreabă iepurașii porniți spre câmp, către scorbura secretă din Copacul Verde, iar Matei strălucește din nou: „Știu eu ce-și dorește cu adevărat… cinci iepurași cuminți.” Dan, Luca, Irina și Ana sunt impresionați. Și în scurt timp iepurașii vor afla cum pot deveni ei înșiși cinci iepurași cuminți. Din biblioteca tatălui, Dan ia o carte mare, ilustrată, un volum intitulat Iepurele bine-crescut, și, pentru că era singurul care știa să citească, ca un profesor înconjurat de elevii lui, le citește fraților săi capitol după capitol: Ordinea și curățenia; Cum să te comporți la masă; Politețea și arta conversației; Invitații și cadouri; Cum să-ți ceri scuze.

Matei o iubește pe mama este o poveste admirabilă despre cei șapte ani de acasă, maniere, politețe, bună-cuviință. Lucrurile se întâmplă miraculos: pur și simplu le citești din carte copiilor „Nu înfulecați și nu sorbiți din mâncare, și, în nici un caz, să nu vorbiți cu gura plină! a citit Dan cu voce tare. Nu țineți coatele pe masă! Nu lingeți cuțitul și furculița!” iar ei își amintesc de textul acesta când servesc masa! Și astfel ți se oferă ocazia să le explici că exersând toate acestea le va fi mult mai ușor să se comporte manierat. Ca iepurașilor.

Brigitte Weninger creează cu multă sensibilitate personajul mamei – atât de în centrul poveștii și atât de luminos creionată. Mi-a plăcut tare mult aceasta! Și cred că, de fapt, în aceasta excelează Brigitte Weninger: în a spune povești calde, pe un ton binevoitor, ca la gura sobei. Ca o mamă iubitoare, doamna Iepure se va arăta surprinsă de manierele copiilor săi – o prețioasă ofrandă din partea copiilor de Ziua Mamei: „Dragii mei copii, ce surpriză grozavă! Nu credeam că puteți fi atât de manierați. Cum ați reușit să învățați asta așa de repede?”

Matei o iubește pe mami este o carte desenată adorabil de Eve Tharlet și o poveste încântătoare, grațioasă despre mamă, familie, educație, animale, pentru copii cu vârsta de +3 ani – ca să folosesc etichetele pe care le recomandă editura Nemi. Brigitte Weninger mi-a plăcut tare și de data aceasta, iar Matei o iubește pe mami a fost suficient de captivantă încât să îmi doresc următoarea carte din seria aventurilor lui Matei.

Charlie Ciocolată și cartea lui preferată

Copiii chiar iubesc cărțile de Julia Donaldson și Alex Schaffler! Entuziasmul pe care l-am întâlnit la băieții mei când le-am citit Cel mai fain uriaș din oraș, l-am regăsit la fel de viu acum citindu-le Charlie Ciocolată și cartea lui preferată. Aceasta înseamnă un lucru grozav: cei doi artiști știu să ajungă la inima copiilor. Tandemul britanic care impresionează peste tot în lume se exprimă în limba română pe scena Editurii Cartea Copiilor ca un trio de jazz armonizat perfect: Julia Donaldson la text; Alex Schaffler la ilustrații; Florin Bican la traducere.

Charlie Ciocolată și cartea lui preferată (Charlie Cook’s Favourite Book, 2005) este o carte fabuloasă care începe simplu, ca un basm contemporan, versificat, fără ca ceva să prevestească minunăția ce va urma: „A fost odată un băiat/ pe nume Charlie Ciocolată./ Ședea-n fotoliul să comod,/ citindu-și cartea preferată…”.

Cartea preferată a lui Charlie Ciocolată este despre un căpitan de pirați care după o aventură piraterească ajunge singur pe o insulă citind din cartea-i preferată, care carte a căpitanului, la rândul ei, este despre o fetiță, Bucle Aurii, care citește și ea din cartea-i preferată, care carte preferată a fetiței… Și tot așa. Cu fiecare pagină, cititorul ajunge la o altă poveste, una dintre poveștile acelea clasice ale copilăriei, diferită total de precedenta. Am numărat 11 povești, fiecare dintre ele o piesă dintr-un șir magic de povești cu cărți preferate. Trecând de la una la alta, cititorul este prins într-un iureș amețitor, fantastic, cum se întâmplă la dansul rotitor al dervișilor. Ca orice poveste bună, acest iureș „ține până unde vrem noi, cititorii, mai mici sau mai mari, dar fermecați deopotrivă de magia literaturii”, ca să citez din descrierea cărții de pe site-ul editurii.

Deși sunt amator și, evident, nu am pretenții de literat, cred că pentru tot ce înseamnă Charlie Cook’s Favourite Book în limba română Florin Bican are un merit special. În Charlie Ciocolată și cartea lui preferată avem mai mult decât o traducere literară curentă; avem un adevărat spectacol al cuvintelor.

Charlie Ciocolată și cartea lui preferată este o carte inteligentă, sclipitoare, provocatoare, care îți pune pe fugă neuronii și îți alertează imaginația. Acesta a fost gândul pe care l-am avut după ce am terminat de citit cartea prima dată. Și tot cu gândul acesta m-am văzut și după ce-am citit-o de mai multe ori. Dar Charlie Ciocolată și cartea lui preferată este și o carte ilustrată grozav despre cărți, despre povești; o abordare primară a formelor literaturii. O frumoasă carte de citit și recitit copiilor!