Noi și puii animalelor

Când am luat Noi și puii animalelor de Olga Perovskaia nu știam mai nimic despre această carte și stăteam în cumpănă – să o adaug alături Căsuța din prerie în coș sau nu. Am văzut doar că este o re-editare – cartea a mai apărut cândva pe la diverse edituri românești încă de prin anii ’80 – și că este tradusă din limba rusă de dna Anca Irina Ionescu, reputată profesoară și traducătoare de limbi slave. Mi-am mai zis atunci și că nu le-ar strica băieților să intre cumva în contact încă din copilărie cu literatura rusă… Acum, după ce am terminat de citit cartea – chiar de Ziua Internațională a Cărții pentru Copii – mă declar – și eu, și copiii – nespus de bucuros pentru alegerea făcută. Iar bucuria e cu atât mai mare cu cât observ că pe site-ul editurii Anacronic cartea este imposibilă – stoc epuizat.

Olga Perovskaia (1902, Kazahstan – 1961, Rusia) a crescut într-o familie cu patru fete – Sonia, Olga, Iulia, Natașa – care locuiau când la marginea orașului, într-o casă cu grădină mare, când odată cu venirea primăverii în pădure, la canton, pentru că tatăl era pădurar. Tatăl, cu încuviințarea mamei, le aducea de la vânătoare tot soiul de pui de animale sălbatice pe care fetele îi îngrijeau cu inimă și după putință pentru a-i domestici, crescându-i pe lângă celelalte animale din gospodărie – câinii, pisicile, caii, vacile, etc. La maturitate, Olga Perovskaia a avut de suferit din cauza regimului comunist și criminal condus de Stalin: a fost condamnată în timpul Marii Epurări, inițial la 10 muncă silnică, iar apoi pedeapsa s-a transformat în exil. Cărțile ei au fost interzise până spre finalul anilor ’50, când a fost reabilitată. Din nefericire, Olga Perovskaia a trăit doar puțin după aceea, cea mai populară carte a ei fiind publicată în 1925, Noi și puii animalelor (Rebyata i Zveryata, în rusă; Kids and Cubs, în engleză).

Noi și puii animalelor este o colecție de șase povestiri, ilustrate de V. Vataghin și I. Godin, pe care Olga Petrovskaia le-a strâns cu afecțiune sub acest omagiu: „Dedic aceste amintiri din copilărie memoriei luminoase a părinților mei.” Și, da!, când citești ca părinte aceste 350 de pagini îți dai seama mai bine ca niciodată că tu faci sau des-faci viața copilului tău. Cele șase povestiri sunt construite fiecare în jurul a câte unui animal-personaj memorabil.

În Dianka și Tomcik avem povestea a doi lupi, frați, Diana și Tom, care ajung în gospodărie de când au fost foarte mici și au rămas până au ajuns foarte mari – finalul este emoționant. În Mișka citim povestea unui ren neastâmpărat, identificat de Sonia drept ren maral – ea știa pentru că citise cartea lui Alfred Brehm, Viața animalelor (o variantă a acesteia fiind tradusă și în românește cu titlul Lumea animalelor dupa Brehm). În Ișka și Milka găsim aventura celor patru surori aflate singure la târg să cumpere un catâr/măgar care spre bucuria tuturor se dovedește acasă a fi catâriță, Ișka, și care, cu timpul, fiind în preajma celorlalți cătâri din localitate ajunge cu greu să o fete pe Milka. În Vaska ni se istorisește pățania puiului de tigru omonim care a fost adus călare pe cămile la canton de pe lângul lacul Balhaș unde își ducea veacul o pereche de tigri rătăciți de prin părțile Persiei – stăpânit mai cu greu și ajuns după multă vreme la o grădină zoologică, Vaska tot în grija fetelor se lasă. În Frantik avem istoria pe care o face puiul de vulpe Frant în perimetrul casei – vulpea tot vulpe și atât de interesantă la momentul când trebuie să nască. În Ciubarîi, cea din urmă și cea lungă istorisire, tata aduce acasă un cal care, de fapt, îl aduce acasă pe tata…, un armăsar fabulos – a fost povestirea care a plăcut băieților cel mai mult.

Deși scrise în urmă cu aproape 100 de ani, amintirile și limbajul Olgăi Perovskaia transmit copiilor de azi câte ceva din frământarea sufletului rus (exploatat covârșitor în scrierile lui Dostoievski, bunăoară). Comunitățile atât de rar întâlnite astăzi de kazahi care își duc zilele în iurtele dărăpănate, de iakuți care își păstoresc turmele de reni ori tot felul de bătrâni singuratici sau ciobani chiori care doar ei știu cum să moșească animalele în siguranță… – acestea și multe altele fac din cartea aceasta o lectură neprețuită.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s